Tag Archives: revista22

oglinzi

A mai căzut un mit. Al Partidului Unic. Incoruptibil. Sănătos. Integru. Vertical. De fapt la ce te puteai aştepta de la o turmă, sau hai să fiu mai blând un mix de oameni veniţi de prin toate partidele postdecembriste indiferent că s-au numit FSN, APR, PRM, PSM, PSD, PC sau PNL. Cred că la nivel de traseism politic la PDL sunt cele mai active personaje. Dar cum spuneam a mai căzut un mit. Un foarte bun articol în revista 22. Aici. Adio Baconschi. Adio TRU. Sunt curios cum doarme acum Zeus la Cotroceni.

Advertisements

despre pasivitate

Un foarte bun articol al lui Ion Vianu în Revista 22 despre nostalgia comunismului şi cauzele care genereaza o astfel de gândire. Am să mă opresc asupra unui pasaj din acest articol şi eventual să-mi permit să-l scot un pic din context. Textul integral se poate citi aici.

„Trăim într-o oligarhie care a înlocuit tirania. Omul de rând suportă mai bine opresiunea unui singur tiran, oricât de apăsătoare ar fi ea, decât neruşinata inamovibilitate a unui grup de inşi care abuzează constant de influenţa dobândită. Acest grup este aidoma balaurului din poveste: îi tai un cap, îi cresc alte şapte la loc. Numai scuturarea pasivităţii, protestul ar putea reduce puterile oligarhiei. Dar pentru asta omul trebuie, tocmai, să se simtă liber.”

Mie încă îmi este ireal cum oameni precum Vladimir Tismăneanu (fiul lui Leonte Tismăneanu/Leonid Tisminețki, mare activist comunist, crescut în cartierul Primăverii şi cu studii în ale neo-marxismului) se simt în cea mai mare legitimitate să condamne comunismul şi să scuipe în stânga şi-n dreapta după cum li se dictează de la Cotroceni.

Voi fi intrebat probabil, în calitate de ce exprim această idee? Răspunsul este foarte simplu. Din calitatea tânărului care nu mai suportă ipocrizia, care nu mai poate să vadă cum foştii comunişti de Primăverii au devenit anticomunşti, cum foştii comunişti din linia a doua şi-au asumat rolul de social-democraţi (ce mare eroare şi nedreptate istorică este această asociere a Partidului Social Democrat cu Iliescu, Geoană, Năstase & Co, probabil Constantin Titel Petrescu s-ar răsuci de trei ori în mormânt să vadă asta), de tânăr care nu mai poate să vadă cum liderii de sindicat sunt mai bogaţi decât unii reprezentanţi ai patronatelor, de tânăr care a văzut cum liberalismul şi-a dat mâna cu social-democraţia la nivel de interes alături de turnătorul Voiculescu rezultând o struţocămilă omniprezentă pe toate posturile de radio sau TV, de tânăr care s-a săturat de Băsescu, Boc, Udrea, Berceanu şi ceilalţi acoliţi care declară sforăitor ieşirea din criză. De tânăr care s-a săturat să vadă cum intelectualii se întrec între ei, într-un mare concurs, care a fost mai disident decât celălalt, dar fără a aloca un pic de energie în a contesta ceea ce se întâmplă în cotidianul care apasă din ce în ce mai greu şi colorează într-un maro închis existenţa omului de rând.

Şi cu părere de rău trebuie să-i dau dreptate lui Ion Vianu. În locul capului de balaur tăiat cresc alte şapte. Avându-l ideolog şef pe domnul Tismăneanu. Adaug eu.

Cât despre soluţie ce pot să zic? Mai are oare generaţia tânără energie pentru a protesta? Sau a intrat într-o pasivitate în care suportă destul de bine absolut orice? Greu de răspuns.