Category Archives: eco

cel mai bun exemplu al unui capitalism prost aplicat

Acum o săptămână am fost la o tură de rafting pe Valea Jiului. La 8 km de Petroşani. Pe un traseu de vreo 9 km pană la Lainici O aventură pe care o recomand. Vreau să scriu despre Valea Jiului şi ce am văzut acolo. Un peisaj superb. Asta dacă faci abstracţie de aspectul post-industrial al zonei. Ce s-a întâmplat cu industria minieră din România se ştie. Exploatările miniere au fost în mare parte închise, micile oraşe gen Petrila, Lupeni, Uricani au intrat într-un colaps din care nu le văd ieşind. Nerentabilitatea minelor a fost hotărâtă cu sloganuri de genul: scoatem un leu din subteran dar băgăm patru. În loc să retehnologizeze exploatarea şi să se investească în noi metode moderne de preparere a minereului s-a preferat alternativa celebrelor ordonanţe şi aruncarea populaţiei din zonă într-un joc defavorabil lor. Mult mediatizata atragere a investiţiilor în zonă prin declararea acesteia ca fiind defavorizată a rămas la nivelul de fâs. Agroturismul e în stadiu incipient. Câteva pensiuni şi cam atât.

Intervine şi aspectul protejării zonei din punct de vedere ecologic. Poate asta e singura chestie bună dacă e să ne gândim şi la ceva pozitv. Dar şi conservarea minelor s-a făcut prin firmele prietene a celor ce ne conduc, zic localnicii. Dar revenind. Ok. S-a încheiat cu industria minieră în Vale. Dar ce le oferim oamenilor? Locuri de muncă? Nu. Posibilităţi de reprofilare? Nu. Facem o super zonă turistică? Nu. De fapt pe hârtie cică toate acestea sunt făcute. Plus că oamenii în general sunt reticenţi când vine vorba de mineri. Cine din Bucureşti nu-şi aduce aminte de actele de violenţă din iunie 90? Şi nu numai. Dar nimeni nu se gândeşte că acei oameni au fost doar masă de manevră. Bine să nu se creadă că asta e o scuză. E condamnabil ceea ce s-a întâmplat. Dar pentru asta nu trebuie asociată populaţia unei întregi zone cu actele unor vandali.

Ceea ce se întâmplă în Vale şi ce s-a întâmplat e un exemplu al capitalismului prost aplicat. Ar trebui dat ca şi lecţie în manualele de economie. Iar în Petroşani pe lângă blocurile deprimante şi fostele vestigii al unui trecut glorios dar destul de recent apus mai poţi să vezi cele câteva biserici ale unor diferite culte, ortodoxă, catolică sau protestantă semn al unei bune convieţuiri între naţiile fostului Imperiu Austro-Ungar, teatrul I.D. Sîrbu în clădirea fostului cazino al funcţionarilor minei şi dealurile şi munţii din jur găuriţi ca un şvaiţer din desenele animate. De mii de  galerii.

Dar mie atât de mult mi-a plăcut zona încât ajuns în Bucureşti chiar mi-am propus să mai revin.


despre bio-consumatori

Există două tipuri de amatori de produse bio, tradiţionale, naturale. Primii sunt cei care străbat târgurile organizate pe la MŢR sau pe la Bursa de Mărfuri din Rahova sau prin te miri ce alte locaţii. Unde găseşti produse tradiţionale dar deja branduite. La nişte preţuri de cred că-ţi stă-n gât brânza de burduf de la Sibiu sau cârnaţii de la mine de acasă din Maramureş. Dar care îşi respectă imaginea şi dovedesc prin asta că sunt în trend.

A doua categorie merge la piaţă. La Hala Matache, Obor, Moghioroş, Big sau care mai sunt prin Bucureştiul ăsta. Şi care fac asta pur şi simplu din obişnuinţă. Totul e la fel de bio, de natural şi de tradiţional ca şi la târgurile de mai sus. Doar că produsele sunt la juma’ de preţ. Şi nu sunt branduite. Plus că ajuns la Obor o să ai parte de spectacolul vieţii în regie proprie. Pentru o oră eşti actor într-un film de Kustrita.