jurnal de insurgent. capitularea.

Nimic din ceea ce a urmat nu se putea anticipa în acele zile amestecate cu multă transpiraţie, spermă, soare şi băi în mare.

Pe un alt continent, departe de republica prostului gust condusă de un general furunculos contestat de o gherilă cam pestriţă ce-i drept, se punea la cale marea lovitură.

Nepoţii japonezilor morţi după celebrele atacuri de la Hiroshima şi Nagasaki de acum juma de secol, au fabricat într-o copie îmbunătăţită şi aproape reinventată cele două bombe şi plănuiau să atace atât Europa cât şi America. Dar planul lor era atât de diabolic şi de bine pus la punct încât nimeni nu avea să le scape.

Şi aşa se face că într-o dimineaţă s-a auzit o explozie urmată de un fum gros plin de particule ou, care conţineau arta şi măiestria laboraorului japonez.

Fata roşcată şi drăguţă împreună cu tânărul luptător pur şi simplu au înghiţit acele particule şi în scurt timp în intestinele lor din aceste ouă au ieşit nişte viermişori mici mici mici care au început să ronţăie cam tot ce găseau în cale. De la rinichi, plămâni sau inimă până la pâinea prăjită cu sare, unt şi brânză olandeză mâncată la micul dejun.

Priveliştea nu pot să v-o descriu. Doi oameni care se zvârcoleau şi din care treptat mai rămânea doar trunchiul, ochii sau urechile. Şi apoi nişte viermi roz bombon, brusc deveniţi obezi făcându-şi siesta sub soarele cald şi blând al Mediteranei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: