jurnal de insurgent. ziua 3.

Majoritatea celor care făcuseră parte din grupul care încercase să ocupe televiziunea publică, care era de fapt bastionul propagandei naţionaliste a generalului, se aflau undeva în beciurile trupelor loialiste. Închişi şi torturaţi. Îşi aşteptau condamnarea. Propaganda avea un atât de puternic efect încât şi populaţia civilă participa la acuzaţiile publice însoţind sentinţele cu ovaţii de o sinceritate de real prost gust. Era o nebunie să ieşi pe stradă.

Nu îşi revenise încă din episodul legitimării din faţă de la Litere. După o zi de plimbare în care încercase să-i expună problematica Omului Revoltat, chestiunea algeriană şi poziţia lui Camus, la care ce-i drept ea rămăsese destul de indiferentă şi cu o privire visătoare şi pierdută aşa aiurea în griul Marelui Oraş, brusc au fost opriţi de doi sergenţi. A îngheţat. Nu mai aveau unde să fugă. I-ar fi împuşcat. Fără somaţie. Şi-a scos actele. Sergenţii se uitau suspicios. Probabil îi vor duce la secţie. Le-au spus să stea pe loc. I-au cerut şi fetei actele. Instant, au luat o poziţie de drepţi, au salutat cu un sărumâna domnişoară ne scuzaţi şi au făcut stânga-mprejur. Rămăsese prost. Ce fusese asta?

Ea l-a pupat uşor şi i-a şoptit hai, acum fugi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: