Monthly Archives: May 2011

obsedanta temă a colaboraţionismului versus temele actuale de dezbatere sau protest

Se întrec ziarele şi presa în general pe această temă. A devenit deja obişnuinţă să descoperi că cineva a mai colaborat cu Securitatea. Vreun actor, scriitor sau politician. Dezbateri aprinse şi multe comentarii pe forum. Acuze. Cuvinte grele. Vocea apărării. Păreri de rău. Renunţări de genul: „m-am lepădat de opera lui Breban” (cred că singurul punct de vedere realist şi obiectiv l-a avut Ion Vianu în revista 22, aici). Căcat. M-am săturat să mai citesc despre asta. Nu că nu ar fi o temă importantă. Dar nu e atât de actuală şi de stringentă cum sunt altele. Am 31 de ani. Mă macină alte probleme. Mult mai importante decât reglarea de conturi între diverşi intelectuali şi/sau politicieni trecuţi chiar şi de a treia tinereţe.

De ce nu e mai importantă îndobitocirea generaţiei mele (corporate)?? Ajunsă la un mod de funcţionare nine to six, în birouri open space depersonalizate, utilizând şi în viaţa personală acelaşi limbaj de lemn şi acelaşi comportament stereotip. Generaţie imbecilizată prin consumul ajuns la apogeu înaintea crizei financiare şi adusă apoi la stadiul de animal vânat prin frica şi teama de a nu-şi pierde joburile şi nivelul de trai atins până atunci. Teama de a nu mai putea merge cu maşina la birou şi de a nu-ţi putea face cumpărăturile vineri seara la hipermaket este omniprezentă. La un nivel destul de alarmant.

 Tot la fel de importantă pentru mine este politizarea şi corpupţia la vârf din sindicatele româneşti. Ca să nu mai zic si de scăderea nivelului de interes pentru protectia mediului, scăderea nivelului de toleranţă, de bun simţ, dispariţia ideii de sport în masă în România, creşterea alarmantă a  numarului de persoane supraponderale, transformarea bazelor sportive în ansambluri rezidenţiale şi lista poate continua.

Deci lista de motive de indignare, discuţie si protest e lungă. Aşa că indignez-vous!!! Fără reţinere. Apoi ne mai putem gandi dacă ceştio ce intelectual băşinos trecut de a treia tinereţe, de prin ICR-ul de la Paris sau de prin te miri ce comisii sau comitete întreţinute din banii mei sau ai tăi ca şi contribuabil au dat sau nu cu subsemnatul pe la Securitate, dacă vecinul sau vecina lor ascultă Europa Liberă, sau colegul de catedră e un filo american sau nu, sau dacă locatarul de la doi are de gând să trecă graniţa la sârbi. Căci mai degrabă m-aş indigna de prezenţa si rolul lor acolo în general, decât de trecutul lor de securist sau activist.