protestul ca şi moft

Angajaţii multinaţionalei la care lucrez au sindicat. Evident am fost printre cei mai entuziaşti la aflarea veştii. Nu ştiu câte multinaţionale mai au aşa ceva. Existenţa lui şi-a demonstrat utilitatea destul de repede. Un nou contract colectiv de muncă, negociat la sânge, mai multe drepturi pentru angajaţi, nivelul protecţiei  angajaţilor a crescut, conducerea companiei a devenit mai transparentă în tot ceea ce înseamnă decizii (restructurări, închideri de divizii de cercetare, outsourcing) iar angajatul intrat în conflict cu angajatorul are parte de asistenţă juridică gratuit. De la începutul funcţionării lui am observat un protest constructiv, inteligent, fără populisme şi lozinci de trei lei. Majoritatea celor din sindicat sunt absolvenţi de studii superioare, vorbitori de limbi străine şi bine pregătiţi în arta negocierilor.

Un altfel de protest am văzut azi. Tocmai ce vin de la mitingul din faţa Parlamentului organizat de către confederaţiile sindicale. M-am învârtit vreo jumătate de oră pe acolo. Ca să observ ce se întâmplă. Am văzut toate categoriile sociale de oameni. Unii ştiau pentru ce se află acolo în timp ce alţii erau pur şi simplu doar masă de manevră. Am văzut medici, profesori, funcţionari de prin diverse instituţii, muncitori, angajaţi de la salubritate, pensionari sau gură cască. Unii trăiau cauza alţii doar urmau spiritul de turmă. Lozincile erau destul de populiste. Nimic mai mult. Evident că guvernul nu o să cadă azi. Şi mai evident este faptul că noul cod al muncii va intra  în vigoare cât de curând. Cu sau fără mitingul organizat de sindicate. Dar totuşi susţin în continuare că dezbaterea publică era mai mult decât binevenită.

Ca şi o paranteză, despre mişcarea sindicală din România nu sunt multe vorbe de spus. Nimic comparabil cu Solidaritatea din Polonia până în 89. Perioada post 89 este bine prezentată în acest articol din revista 22. Altceva notabil nu prea avem. Glorios sau de renume. Inclusiv grevele de la Lupeni din 1929 şi de la Atelierele Griviţa din 1933 în timpul mareul crah financiar au fost folosite de către PCR ca un mare material de propagandă. Iar rolul sindicatelor a fost practic minimizat. (evident sunt puţini cei care sunt interesaţi de subiect şi de prezentarea reală a a celor întâmplate şi a rolului jucat de către Sindicatul Independent de la Lupeni şi de către Sindicatul CFR de la Atelierele Griviţa).

Dar revenind, totuşi e bine că e liber la protest. Indiferent de calitatea lui. Semn că democraţia mai funcţionează. Pe moşia lui Zeus.

Advertisements

2 responses to “protestul ca şi moft

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: