Monthly Archives: February 2011

încă un securist

Într-o zi în care guvernul a adoptat noul cod al muncii, o chestie destul de grea pentru noi angajaţii de rând versus patronat, mai apare o ştire bombă. Ducu Bertzi a fost colaborator al Securităţii. Hai să nu-mi cadă bine mâncarea de la prânz!

Au mai găsit un nefericit pe care probabil Securitatea l-a şantajat după ce l-au prins că-şi dădea la buci cu vreun alt artist căsătorit sau o altă artistă căsătorită, şi ăsta de papă lapte ce a fost şi-a pus locuinţa la dispoziţie pentru alte reprize de dat la buci. Ca să le înregistreze Securitatea. Hai să vezi acum ştiri despre individ! Eu singura concluzie pe care o trag este că în acele vremuri dacă cereai cheia garsonierei vreunui prieten pentru un adulter, nu erai foarte sigur că vreo zece securişti nu te ascultă şi fac bancuri sau clasamente cu şi despre performanţele tale sexuale.

Totuşi faza cu noul cod al muncii e destul de grea.


un Bucureşti mai mult sau mai puţin violat

S-a scurs prea multă cerneală pe acest subiect, dar nu mă pot abţine să nu fac o comparaţie de luni dimineaţa, ora şapte, cu ceea ce se întâmplă în zonele vechi/istorice din acest oraş.

De la Hala Traian la Hala Matache (fosta), sau de la Foişorul de Foc la zona Lipscani nu poţi să nu observi, şi asta fără să te consideri un mare specialist în ale arhitecturii, cum lângă o clădire construită în perioada interbelică (locuită de diverşi dubioşi în general) se înalţă sau sunt înălţate diverse blocuri sau case de un estetic îndoielnic (locuite tot de diverşi dubioşi în general).

Dar nu asta îmi doream să subliniez. Au scris unii mai docţi decât mine despre fenomen şi probabil aş repeta unele idei. Comparaţia în sine o văd ceva de genul: baba aristocrată plină de bijuterii de familie (cam oxidate ce-i drept) şi rochii roase de molii VS asociaţia de binefacere. Pentru sănătatea babei şi înfrumuseţarea ei, asociaţia de binefacere fără resentimente a dat foc rochiilor pline de molii şi a îmbrăcat baba în haine pline de sclipici iar bijuteriile moştenire de familie au fost înlocuite cu niscaiva cristale Swarovski. Baba nicidecum nu s-a simţit mai tânără şi mai frumoasă. Mai degrabă s-a considerat victima unui viol. Şi în semn de protest s-a aruncat sub primul tramvai.

În cazul Bucureştiului, probabil saltul sub tramvai nu va exista şi nici violul nu va fi reclamat. Asta e toată diferenţa. Tot de ora şapte. Luni dimineaţa.


totuşi, cine scapă turma?

 

Din toată această poveste si polemică generată de Herta Muller VS Gabriel Liiceanu şi din articolele şi opiniile publicate de diverşi intelectuali (sau nu) prin Revista 22, Observatorul Cultural, Dilema Veche, Adevărul, HotNews, bloguri, scrisori sau intervenţii publice în timpul discuţiei avute la Ateneu între Andrei Pleşu şi Adam Michnik nu se poate sa nu observăm un personaj dornic de afirmare şi să nu-i atribuim premiul…Adrian Păunescu.

 Este vorba despre Dan Tapalagă. Acest mare adulator al actualului regim.


în loc de hello world!

De ce acest titlu?

Fiindcă nu e fancy absolut deloc. Nu e cultur. Nu e hipstereală. Nu dă bine. E chiar retro.  Poate sindicalist.

Poziţia?

Un pic la stânga.

Subiecte?

Habar nu am.